Harul... ce este el?

       Unul dintre cele mai plăcute cuvinte din Biblie, este cuvântul „har”.

El poate fi găsit în diferite locuri, însă nu știu dacă i se cunoaște importanța lui în procesul de mântuire. . . Multă vreme eu n-am știut care este adevărata lui semnificație, doar din spusele altora știam că înseamnă „milă”.

Însă când am citit urarea care s-a făcut Mariei: „Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har”și am înlocuit cuvântul „har” cu „milă” am observat că ceva nu se potrivește, deoarece în cazul de față, har înseamnă, „favor” și nu milă. . .
Căutând adevăratul înțeles, mi-am amintit de un creștin, care „frământat” și el ca și alții să înțeleagă în ce constă harul lui Dumnezeu pentru noi oamenii, a visat un vis:

(A ajuns la poarta „cetății de veci”. Deasupra porții era scris: „AICI NU SE POATE INTRA DECÂT DACĂ AI TOTALIZAT 1000 DE PUNCTE”. Pe când gândea el la acestea, îl întâmpină un străjer. El își manifestă dorința de a intra, dar străjerul îl întrebă? Ce ai făcut în viață? Am frecventat biserica. . . ai 3puncte. Ce ai mai făcut? Am dat săracilor. . . mai ai 5puncte. Altceva, ce ai mai făcut? Am vizitat bolnavii. . . încă 5puncte. Și întrebările au continuat. . . până a reușit să totalizeze 30 de puncte. A ridicat ochii în sus și a recitit: „1000 de puncte” A simțit că îl lasă puterile, dar totuși a reușit să spună: „Doamne, după cum văd eu, aici nu se poate intra decât prin harul Tău” Așa este. . . INTRĂ. )

Așadar, ce este harul?
„Har” înseamnă „oferta” lui Dumnezeu nelimitată și imposibil de răsplătit. . . Harul nu poate fi limitat la un singur cuvânt, deoarece aici intră mai multe „trăsături” dumnezeiești care se răsfrâng asupra omului.

Așa că citim în Efes. 2/4: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare , măcar că era morți, El ne-a înviat, ca să-și arate nemărginita bogăție a harului său în bunătatea   Lui față de noi.

Deci harul are în „compoziție” virtuții dumnezeiești: Dragoste, Îndurare, Bunătate. Când aceste „virtuții” se combină, rezultă: Harul. Vestea bună pe care o găsim în Biblie, constă în faptul  că harul lui Dumnezeu este aducător de mântuire pentru toți oamenii. . . (Tit 2/11) Există siguranța, că „harul” este suficient ca prin „distribuire” să ajungă la toți oamenii. . . Nimeni nu va putea în ziua judecății să se dezvinovățească și să spună: „Doamne am vrut să Te slujesc, dar harul s-a epuizat și n-a mai ajuns până la mine. . .

Am auzit mereu avertizările învățătorilor cu privire la faptul că harul se va lua de la neamuri și se va întoarce la evrei. Dar de unde am luat noi așa ceva? Harul, nu este purtat în „car” precum purtau evreii chivotul dintr-un loc în altul. Nu. Harul este oferta nelimitată. Partea ta de har nu ți-o va lua nimeni. Harul este suficient pentru a ajunge la fiecare muritor. . .

În Efes. cap. 2/8 Pavel ne arată cum a fost posibilă mântuirea noastră:

„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu. Nu  prin fapte ca să nu se laude nimeni. Un „dar” pentru care eu și tu, n-am făcut nimic. . .

( Un pastor a predicat Evanghelia. La urmă un tânăr îl întreabă: „Domnule pastor, eu ce să fac  să fiu mântuit? Nu mai poți face nimic, deoarece ai venit prea târziu - a răspuns pastorul. Tânărul a început să plângă, și a întrebat: Atunci de ce mai predicați Evanghelia?    Ca să-ți spun ție și altora, că Domnul Isus, a făcut totul pentru mântuire, așa că tu nu mai ai de făcut nimic, decât să te folosești de ea. . . )

În Fapte. Apost. 15/11, Petru spune: „Noi credem că ei (neamurile) ca și noi (evreii) suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.   Așa că este bine să știm, că harul este îndreptățit să ne dea învățăturile necesare, ce trebuie să facem pentru a putea beneficia de mântuirea adusă de el.

În Tit 2/11 citim: „Harul LUI Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim  cu cumpătare, dreptate și evlavie. . .

În scurgerea timpului însă, oamenii au „distorsionat” învățăturile, spunând că „har” înseamnă de fapt, eliberarea de sub „robia legii” făcându-ne liberi. Așa că în „noua  învățătură”, „har” însemna: „libertate și democrație”. . . Pe seama acestui „curent de învățătură”, Iuda scrie în epistola sa, că harul a fost schimbat în desfrânare. . . Această „învățătură” era promovată de către o „grupare a Nicolaiților” condamnată și urâtă  de Dumnezeu. ( Apocalipsa 2/15) Dar ce conținea această învățătură? Această învățătură spunea că oamenii nu pot păcătui, cât poate Dumnezeu ierta, iar cu cât oamenii păcătuiesc mai mult, cu atât se înmulțește și harul Lui Dumnezeu. . . Apostolul Pavel combate și el această învățătură atât de răspândită, și scrie Bisericii din Roma care și-a însușit această învățătură: „Să păcătuim mereu să se înmulțească harul? Nicidecum.

Rămânerea în harul lui Dumnezeu este vitală, pentru mântuirea noastră. . .

În Evrei cap. 6/4, 5, 6 citim: „Cei ce au fost luminați odată, au gustat darul ceresc, s-au făcut părtași Duhului Sfânt, au gustat Cuvântul cel bun și puterile veacului viitor și totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei pe Hristos”. Dar de ce nu mai pot fi înnoiți iarăși?

Epistola este „către Evrei”. Deci este vorba de evrei care au trecut de la iudaism la creștinism. Analizând cu atenție cap. 10 constatăm că au început să meargă pe cale șovăind (vers. 23), și-au pierdut încrederea (vers. 35) apoi au început să părăsească Biserica de la Ierusalim (vers. 25), s-au întors la jertfele specifice V. T. (vers. 26). Finalul. . . ? Au căzut.   De  unde?         

 „Voi care vreți să fiți  socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos - ați căzut din har”. . . ( Gal. 5/4)

Rezultatul: nu mai pot fi înnoiți iarăși. Poți să fii înnoit câtă vreme rămâi în har. Cel ce produce înnoirea este Duhul harului. (conf. 1Tit 3/5, Evrei 10/2b)

Înainte de a ne gândi la beneficiile harului, trebuie să respectăm învățăturile lui. . . Toți trebuie să ne bucurăm de acest har, ba încă ni se spune că el se va înmulți pe măsură ce îl vei cunoaște mai mult pe Dumnezeu și te vei apropia de El (2Petru cap. 1/2) Una dintre cele mai frumoase promisiuni în acest sens, o citim în 1Petru cap. 5/5: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har”.

Nu pierde prilejul. . . Este dreptul tău. . .

Folosește-te de el. . .