Cartea „Estera”: Politica intersectată cu religia

Tema de față este un studiu obiectiv și realist a cărții „Estera”. Autorul cărții surprinde un episod din viața evreilor aflați robi în imperiul Medo-Persan. Studiile s-au făcut pe baza legilor divine în vigoare la vremea respectivă (Deut. 7/3,4; Dan.  2/43) 

Vă invit să-l urmărim: 
Cartea „Estera” este o carte de istorie. Titlu corect a cărții ar fi fost: „Ascensiunea unui informator a Securității”. 
. Nu este deloc surprinzător, că nicăieri în carte nu este amintit numele lui Dumnezeu. Explicația este simplă: evenimentele descrise aici nu au nici o legătură cu voia lui Dumnezeu.
Numai că Dumnezeu intervine și schimbă cursul evenimentelor, deoarece „corabia” în care se găseau evreii, urma să fie „scufundată” din pricina „vântului stârnit pe marea cea mare” (Dan. 7/2)

Actorul principal al acestei cărți este Estera care în traducere înseamnă „steaua care strălucește”. Într-adevăr Estera a fost o stea, dar nu una strălucitoare ci una rătăcitoare (Iuda vers13) care s-a rătăcit printre „norii negri” ai imperiului Medo-Persan.

Dar vă recomand să urmărim cu atenție desfășurarea evenimentelor: 

Împăratul Ahașveroș a făcut un banchet cu domnitorii țării care a durat zile și nopți. La acest eveniment, împărăteasa Vasti (care se traduce prin „frumusețe”) nu a fost invitată, așa că ea a făcut un ospăț paralel cu femeile.Evenimentele s-au precipitat când datorită „alcoolului”(cap.1/10), împăratul a poruncit să fie adusă împărăteasa Vasti pentru a face paradă în scopul de a-și arăta frumusețea.(cap.1/11)
Oricare femeie frumoasă, ar fi fost încântată să facă această prezentare, numai că în fața unor oameni în stare de ebrietate-fie ei și domnitori - ea se consideră dezonorată, așa că refuză în mod categoric și preferă să-și piardă poziția de împărăteasă.
Refuzul scoate în evidență demnitatea acestei împărătese. Vom observa pe parcursul cărții că Estera deși pretindea că este „creștină” nu se poate compara cu împărăteasa Vasti.
Cum era de așteptat „slugarnicii” din preajma împăratului, în loc să repare greșeala, ei îl sfătuiesc să o izgonească pe împărăteasă. Așa că postul de împărăteasă cât și de soție rămâne vacant.

Concurență maximă...

Dar în învălmășeala evenimentelor, care se succed cu repeziciune, iese la iveală un rob beniamit, ce locuia în capitala Susa - un politician deosebit de abil...
Cariera lui politică a început în momentul în care verișoara lui ajunge printre concurente.
Însetat de putere și cu gândul de a ajunge într-o poziție înaltă, face „naveta” în fiecare zi la curtea împărătească să vadă cum îi merge Esterei: Reușește?  Nu reușește? 
Odată cu intrarea Esterei în acest concurs josnic a început și campania electorală a politicianului Mardoheu. Dar să nu scăpăm din vedere că, atât Estera cât și Mardoheu  făceau parte dintr-un popor ales pe care Dumnezeu l-a numit „popor sfânt”; evreilor fiindu-le interzis căsătoriile cu neamurile păgâne. (Deut.7/3,4)

Dar asta nu mai conta acum.

Concluzie: Dacă în fiecare zi ar fi fost slujbă la sinagogă, sunt sigur că Mardoheu nu ar fi avut timp pentru aceasta, dar pentru politică era disponibil în fiecare zi. Miza era foarte mare...

Dacă ar fi să adaptăm viața Esterei la timpul nostru, am putea spune că este posibil ca ea să fi cântat în corul bisericii, mergea cu grupul la azilul de bătrâni, frecventa studiul biblic...
Dar acum? Sora Estera este captivă pentru 12 luni și dacă înainte slujea altora, acum ea slujește unui singur idol numit „Estera” care îl alifia, parfuma, farda, machia, colora ș.a.m.d. Fiind într-o pregătire maximă. Și dacă s-ar fi întâlnit cu iubitul vieții ei, eram cu toții de-acord - numai că ea trebuia să se întâlnească cu cel mai imoral om din tot imperiul Medo-Persan care a distrus „tinerețea” atâtor fete înaintea ei și pe care ea nu-l văzuse niciodată.
Și dacă ar fi fost un concurs de inteligență? Dar aici nu era nevoie de așa ceva, deoarece concursul era unul specific păgânilor. Și dacă nu ar fi reușit cu bine testul? Ar fi putut ea să spună ca și Tamar: unde mă voi duce cu „rușinea” aceasta?

Ziua „examenului” a fost așteptată, cu „sufletul la gură” de politicianul Mardoheu, care a regizat cu atenție rolul actorului principal Estera. El i-a dat indicațiile necesare ce trebuia să spună și ce nu, deoarece erau și „secrete” ce nu trebuia să fie deconspirate deoarece erau dăunătoare. 
Ahașveroș nu avea nevoie de o creștină. Ea într-adevăr a fost dusă cu sila la palat, dar dacă și-ar fi spus identitatea și proveniența ar fi fost descalificată...
Așa că pentru a avea succes, Mardoheu îi dă de grijă:  
a) să nu spună nimic de poporul în care făcea parte (cap. 2/20) deoarece evreii erau considerați un popor sfânt (1 Petru 2/9)
b) să nu spună nimic de nașterea ei - concret: să nu spună că face parte din biserica celor întâi născuți (Evrei 12/23)

Politicianul Mardoheu a hotărât să petreacă mai mult timp la poarta palatului împărătesc, pentru o implicare mai mare cât și pentru a nu scăpa lucrurile de sub control.
În această situație, cum era de așteptat, el devine informator a Securității. 
Informațiile „transmise” de Mardoheu, către serviciile Securității erau codificate și aveau numele de cod „D.P.L.M”. care însemna: „Din partea lui Mardoheu.(conf.4/22b)
Această implicare și colaborare este primul pas în promovarea lui.

Beneficii?
Dintr-un rob umil și sărac ajunge „peste noapte” să fie plimbat cu calul împărătesc, cu cununa pe cap și îmbrăcat cu hainele împărătești...Câtă fală! Câtă aroganță!
Ce nu a reușit să facă un politician cu academie în științe-politice, reușește un rob evreu-colaborator al Securității.
Securitatea știa întotdeauna să-și încurajeze clienții voluntari...

Concluzie: Intrarea în politică, cât și colaborarea cu securitatea a început să dea roadele așteptate. Dar aceasta este doar începutul...
Unii necunoscători îl laudă pe Mardoheu că nu și-a plecat genunchii în fața lui Haman. Dar întrebarea este altfel pusă: Ce căuta „creștinul” acesta în poarta palatului în fiecare zi, ca un „ghimpe”, când acolo erau niște reguli care trebuiau respectate și nu erau potrivite pentru un creștin? (Exemplu: Dacă eu m-aș așeza în fiecare zi în poarta palatului prezidențial, iar SPP-ul m-ar „disciplina” și aș suferi, aș putea spune că am suferit pentru Hristos?)
Și nu cred, că nu și-a plecat genunchii din respect față de Dumnezeu, ci mai degrabă din aroganță personală-deoarece „visurile” lui începeau să devină realitate.

Foarte important: Politica lui Mardoheu dusă cu vicleșug, postarea lui în poarta palatului împărătesc, au pus în pericol viața întregului său popor.
Dacă el și-ar fi văzut liniștit de „treburile casei” nu s-ar fi ajuns aici.

De dragul evreilor iubiți de Dumnezeu din pricina părinților lor, Dumnezeu a intervenit și a schimbat cursul evenimentelor... Unii consideră că schimbarea bruscă a evenimentelor se datorează postului Esterei. Asta ar însemna că și postul Izabelei i-a fost de folos pentru uciderea lui Nabot. (bagă-te în „mocirlă” în mod voluntar și după aceea postește și roagă-te...)

Finalul a fost peste așteptări:
Cu Estera împărăteasă, Haman este detronat și omorât, locul lui fiind luat cum era de așteptat, chiar de către politicianul Matrdoheu. Scopul a fost atins-„jocurile au fost făcute”.
Pentru că această carte se încheie și vorbește despre: putere, isprăvile, mărimea, vază-exact ce și-a dorit Mardoheu.

Concluzie generală: Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.

Întrebarea finală este următoarea: 
„Scufundați în politică” într-un imperiu păgân, a mai avut timp Estera și Mardoheu să-L slujească pe Dumnezeu, „ori s-au înecat în apele reci și învolburate” ale imperiului Medo-Persan...?