luni, 8 ianuarie 2024

Viața în cimitir

 Cimitirul are o liniște desăvârșită. Se pare că în acest loc nici păsările nu cântă. Să fie oare conștiente  că e locul tăcerii? E      posibil...                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   Locuitorii unui oraș au fost mutați să „locuiască” aici. Diferența este mare față de cei ce locuiesc afară. Aici nu există nici o  nemulțumire și nu este nimic de împărțit. Bogații și săracii sunt împreună în același loc. Nu există zonă rezidențială și nici întrare principală sau secundară, cimitirul de care vorbesc  are o singură intrare și a fost folosită de fiecare locatar. Toți sunt egali deoarece mormintele a reușit să-i uniformizeze și să-i aducă la același nivel. Totuși, modul cum au intrat în mormânt, face diferența deoarece moartea imortalizează (surprinde) asemenea aparatului de fotografiat nemaiputând face nici o modificare pe parcurs... Cartea vieții s-a închis. Nu va mai fi posibil de adăugat, sau de scos ceva. Versul cântecului spune un mare adevăr: /Ce-i viața ta? E o peniță. Cu care scrii mereu pe-un drum/ Și apoi la ultima portiță/ Tot ce a scris pe drum penița. Nu se mai șterge nicidecum/

Ce fac „locatarii” în cimitir? Este corectă o astfel de întrebare? Este...

Dorm cu toții - fără excepție. „Mulți  din cei ce dorm în țărâna pământului...” (Daniel 12/2) Aceasta spune Sfânta Scriptură, aceasta spunem și noi. La moartea lui Lazăr, Isus a afirmat: „Lazăr prietenul nostru doarme...” În același gând a fost și apostolul Pavel: „Noi cei vii nu vom lua-o înaintea celor adormiți.” Toți sunt în așteptare. Dar ce așteaptă? Așteaptă strigarea. „Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele.” Nu-i totul să auzi glasul, e important ce-ți va spune acest glas și în ce direcție te va îndrepta. Te poți găsi în ceata celor ce vor fi chemați: „Veniți binecuvântații Tatălui de moșteniți Împărăția care va fost pregătită.” sau poți fi printre cei ce vor fi trimiși: „Duceți-vă de la mine blestemaților în focul cel veșnic ce a fost pregătit diavolului și îngerilor lui.” Nu toți morții vor  auzi glasul în același timp. Primii  vor fi cei ce au murit în Hristos (întâia înviere), apoi cei necredincioși (a doua înviere) Cum se va face trierea și pe ce bază? Păstorul își va chema oile Sale pe nume. „...și oile merg după El pentru că îi cunosc glasul.” Va fi modul în care va despărți oile de capre. Oile vor ajunge în partea dreaptă, iar caprele vor rămâne pentru partea stângă. Tocmai de aceea la mormântul lui Lazăr, Isus a strigat folosindu-i numele pentru a învia doar Lazăr și nu și ceilalți. Până atunci omul adormit este încă în viață și stă în așteptarea Primăverii minunate când pământul fiind încălzit de Soarele neprihănirii, semințele de natură dumnezeiască vor încolți și vor ieși la suprafață. Au fost semănate cu chip firesc și vor învia cu chip duhovnicesc.(ceresc) Nu va mai ieși cea fost pus în mormânt, cum nici sămânța pusă de semănătorul ogorului nu mai iese ce a fost pus în pământ, ci iese o plantă - o adevărată minune. Însă pentru a ne mări imaginația în scopul  înțelegerii depline, trupul uman este asemănat cu sămânța semănată în pământ. Deși pare uscată,  ea este încă în viață. În momentul în care condițiile sunt prielnice încolțește datorită embrionului viu, ieșind la suprafață, dar nu cea fost pus în pământ, ci un alt trup... Ce minune văzută de ochii noștri și noi trecem cu vederea! La fel va fi și cu oamenii: „Este semănat trup firesc și înviază trup duhovnicesc, acolo unde va fi un trup firesc, va fi și un trup duhovnicesc.” (1Cor. 15/44) În primăvara minunată când Soarele neprihănirii va încălzi pământul toate semințele de natură dumnezeiască vor ieși la suprafață cu un alt trup. 

Dar cum se va realiza aceasta?

Cimitirul este plin de oameni: credincioși și necredincioși, iar învierea nu va avea loc în același timp. Există întâia înviere a celor credincioși și va fi ferice de astfel de oameni și apoi învierea celorlalți. Dar cum se va face diferența? 

 datorită faptului că cimitirul este plin de oameni  O stare de adormire, dar în același timp în așteptare... Dar ce așteaptă cei adormiți? Așteaptă strigarea în care „însuși Domnul cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu se va coborî din  cer și întâi vor învia cei morți în Hristos.” Iar apostolul Pavel continuă pe același subiect: „Noi cei vii nu vom lua-o înaintea celor adormiți.” Niciunul din cei adormiți nu vor fi lipsiși de auz, deoarece ni se spune că: „vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui.” E important să ți se rostească numele, deoarece atunci când păstorul va scoate oile din staul, El le va chema pe nume. La mormântul lui Lazăr, Isus a strigat cu glas tare: „Lazăre, Lazăre, vino afară! De ce i-o fi strigat numele? Să iasă afară doar Lazăr și nu și cei din mormintele de alături. Așa va   fi și la învierea finală, deoarece nu toți morții vor învia în același timp. Cuvântul lui Dumnezeu îi fericește pe cei ce vor avea parte de întâia înviere. Însă toți vor auzi glasul, dar nu aceasta e important, ci important ce-ți va spune glasul și în ce direcție te va îndrepta... Vei fi și tu printre cei chemați? „Veniți binecuvântații Tatălui de moșteniți Împărăția lui Dumnezeu...” sau îți va zice: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic...” Oamenii singuri vor merge în iad, fără să protesteze, conștienți de locul pe care-l merită. Va fi un moment ireversibil în care nu vei mai putea spune nimic: „Omul acela a amuțit.”  Hotărârea Judecătorului va fi definitivă și irevocabilă.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sunt acceptate doar comentariile legate de tema afișată, cât și cele care au un limbaj creștin.