Alege: harul sau Legea.

Este necesară alegerea deoarece aceste două entități nu pot colabora împreună. Ori una, ori alta. În acest sens citim un cuvânt de învățătură scris de apostolul Pavel:„Voi care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos, ați căzut din har.” Dar ce înseamnă „Lege”? Legea mozaică cuprindea un set complex de reguli ce trebuia în mod obligatoriu respectate cu strictețe. În caz contrar erai pasibil de pedeapsa cu moartea. Și unde-i lege nu-i tocmeală - spune o vorbă înțeleaptă. Toleranță „o” Dacă o femeie a fost găsită strângând lemne în ziua de Sabat, ia a fost condamnată la moarte. Pericolul consta în faptul că Legea putea foarte ușor fi încălcată iar vinovatul suporta consecințele. Chiar dacă aveai o ținută morală ireproșabilă,în anumite circumstanțe, în mod involuntar puteai deveni necurat. Casa devenea necurată, iar prin atingere și lucrurile din casă. Femeia care năștea, cât și cea care se găsea la soroc. Chiar și bărbații deveneau necurați. Animalele și păsările erau clasificate: curate și necurate. Prin sacrificare aveai bucate necurate. Ignorarea acestor reguli era socotită pângărirea cortului și intervenea pedeapsa cu moartea. (Lev.15/31) Venirea Mântuitorului a avut menirea să ne izbăvească de sub robia Legii, înlocuind Legea cu harul. „Legea a venit prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. O nouă lege numită „legea slobozeniei”. Dar ce ănseamnă „har”? O cale liberă spre păcat? Nu. Har înseamnă oferta lui Dumnezeu nemeritată: bunătate, milă, dragoste și chiar îngăduință (toleranță) A fost proclamată vestea bună: „Hristos este sfârșitul Legii.” Totuși mulți au rămas încurcați când au citit cuvintele Celui care a fost „sfârșitul Legii”. „„Să nu credeți că am venit să stric Legea sau prorocii, am venit nu să stric, ci să împlinesc.” Cum e posibil așa ceva? A împlinit Domnul Hristos Legea și în ce mod? Dacă El ar fi împlinit-o atunci ar fi trebuit să ia crucea ce i-a fost pusă în spate și aidoma lui Samson cu falca de măgar să nu fi rămas unul pe picioare.- conf. Legii. Dar El s-a rugat pentru cei vinovați...(Isaia 53/12) Ar fi fost îndreptățit să spună celor ce au adus la el femeia ce păcătuise: Eu urăsc păcatul. bine că ați prins-o, aplicați Legea. Dar n-a spus așa. Afost momentul când s-a întâlnit Legea cu harul în același loc. Aruncarea cu pietre și-a avut vremea ei, strângerea pietrelor își are acum vremea ei. Da, Mântuitorul a împlinit Legea și prorocii după cum a spus: „Iată ce vă spuneam când eram încă cu voi că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise. în Proroci și în Psalmi”. Și El a împlinit tot ce a fost scris cu privire la El - nici o iotă n-a rămas neîmplinită. Legea a fost împlinită și eradicată. Ea a fost înlocuită cu legea slobozeniei”.(Iacov 1/25) Unul dintre cele mai însemnate lucruri care le-a adus noua lege a fost abrogarea necurăției trupești - ea putând fi rezolvată prin spălarea cu apă curată”. (Evrei 10/22) Domnul Isus s-a urcat pe munte „să audă” toți: „Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea Dumnezeu.” Această curățire este posibilă prin sângele jertfei de la cruce. Am primit vestea bună: „...sângele lui Isus Hristos ne curățește de orice păcat.” Când spune „orice” înseamnă că nu extă xceție. Am auzit o altă veste bună: „Voi sunteți curați din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Am fost înștiințați căci cugetul nostru a fost curățit de faptele moarte. Acum suntem curați. În acest context sunt necesare câteva întrebări: Mai este necesar ca femeia în urma nașterii să mai țină un anumit număr de zile înainte de a merge la biserică? Cu siguranță că nu. Intervin reguli de igienă dar nu mai sunt reguli biblice în acest sens. Toate lucrurile s-au făcut noi cele vechi s-au dus. Tu spui că da? Dacă da, cîte zile? Tot 40 pentru băiat și 80 pentru fețiță? Dar dacă dă naștere la gemeni un băiat și o fată cum se procedează? Am întrebat pe cei ce respectă Legea dar pretind că sunt în har. Până acolo că într-o biserică a fost exclusă din pricina nerespectării timpului după naștere. A fost socotită spurcarea sfântului locaș. Dar gândurile rele care ne pot spurca pe noi, n-ar putea spurca și sfântul locaș? Dar gândurile rele din inimă care spurcă pe om, nu pot spurca și sfântul locaș? (Marcu 7/