Apostolul Pavel impune ucenicului Tit să folosească o vorbire care să fie deopotrivă cu vorbirea sănătoasă. Apostolul n-a spus „ar trebui să vorbești”, ca și când ar fi fost o opțiune, ci a spus; „să vorbești”! Sigur că în condițiile cerute, Tit ar fi trebuit să dețină învățătura sănătoasă după care să-și ghideze învățătura sa.
Dar de unde ar fi putut să o ia dacă canonul biblic nu fusese finalizat și publicat? Este adevărat că în scrisoarea adresată de apostol sunt incluse câteva noțiuni generale pe care Pavel îi cere să le spună, dar acestea nu erau suficiente pentru un slujitor ce predica permanent în Biserică. Nu poți predica aceeași învățătură la fiecare slujbă deoarece devine obositor.
Doar pentru cei ce nu știu, este bine să menționez că printre cei mai apropiați colaboratori în slujirea de pe teren ai apostolului se numără Tit și Timotei. Ca să înțelegem cât de apropiat era ucenicul Tit de mentorul său, vom cita din 2Corinteni 2\12: „Când am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că ni se deschise-se acolo o ușă de cuvânt, n-am avut liniște în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit. De aceea mi-am luat ziua bună de la frați și am plecat în Macedonia,” (1Cor.2\12,12) Oare Pavel trebuia să-l caute pe Tit, sau invers? O relație deosebită de prietenie...
În scrisoarea scrisă lui Timotei (pentru că acesta era modul lor de comunicare de la distanță) apostolul îi scrie câteva cuvinte de mare însemnătate: „Dreptarul învățăturilor sănătoase pe care le-ai auzit la mine...” Foarte interesantă precizarea... Acum înțelegem că învățătura cerută pentru promovare, Tit o avea direct de la sursă, și nu doar citită, ci o învățătură auzită și chiar „văzută” pentru că sunt predici pentru urechi și sunt predici și mai convingătoare făcute pentru ochi. Cineva chiar dorea: Nu mai vreau predici pentru urechi, ci de acum vreau doar predici pentru ochi. Apostolul Pavel a fost îndreptățit să se dea exemplu personal și apoi să spună: „Ce ați învățat, ce ați primit și ați auzit de la mine și ce ați văzut la mine - faceți!”
Foarte important: Învățătura sănătoasă” a fost „testată” în primul rând în viața apostolului cu rezultate remarcabile. În caz contrar, Tit ar fi avut dreptul să spună: eu n-am văzut practicată această învățătură de către învățătorul nostru. Însă apostolul nu se dă în lături în ce privește exemplul personal și insistă: „Tu însă ai urmărit de aproape învățătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credința mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile și suferințele ce au venit peste mine...” (2Tim. 310, 11)
De pe această poziție înaltă, Pavel îi cere lui Tit să fie exemplu personal, apoi învățătura: „...și dă-te pe tine însuți de fapte bune în toate privințele, Iar în învățătură dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca protivnicul să rămână de rușine și să nu poată spune nimic rău de noi.” (Tit 2\7,8)
Iar apare cerința: învățătură sănătoasă. Însă tocmai această învățătură este respinsă. „...va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” ( 2Tim. 3,4) Dar ce numește Biblia istorisiri închipuite? Este o întrebare... „Dar Domnul mi-a răspuns: Prorocii lor prorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă și nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc niște vedenii mincinoase, prorocii deșerte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor.” (Ier. 14\14) Hrana sănătoasă are ca rezultat o creștere sănătoasă. Am citit un slogan afișat într-un loc public; „Mănâncă sănătos, ca să crești sănătos.” Creșterea nu o pot face prorociile, nici vedeniile și nici cunoștințele - „din partea Domnului”, ci suntem îndemnați: „...ca niște prunci născuți de curând să doriți laptele duhovnicesc și curat, ca prin el să creșteți spre mântuire...” (1Petru 2\2) Toate „darurile spirituale” folosite de credincioșii bisericii din Corint nu a favorizat cu nimic creșterea lor, ei rămânând la statura de prunci în Hristos. Creșterea este foarte importantă. Imaginați-vă acum o familie cu zece copii în care nici unul nu dă semne de creștere. Ar fi o tragedie. Imaginați-vă acum o biserică în care toți sunt „prunci” și nici un „om mare” Iar o tragedie. E important să mănânci sănătos și să crești sănătos, dar nu-i totul să crești, ci contează cum crești, deoarece ni se spune: „Ce a crescut strâmb, nu mai poate fi îndreptat.” Un pom tânăr dacă ia o direcție greșită îi pui alături urgent un tutore cu posibilitate de îndreptare. Pomul bătrân și strâmb în veac nu mai poate fi îndreptat. Dacă e ciotoros și câlțos doar focul îl mai poate îndrepta.
O hrană sănătoasă rezultă negreșit o minte sănătoasă. Mintea sănătoasă - o adevărată „fabrică” de gânduri - va produce gânduri sănătoase. Isus a spus; „Ochiul (gândirea, judecata) este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos tot trupul tău va fi plin de lumină, dar dacă ochiul tău este rău tot trupul tău va fi plin de întuneric.” (Matei 6\22,23) Vorbele rostite de noi sunt rezultatul gândurilor noastre. Când noi deschidem gura, gândurile prind a glăsui. Este foarte ușor să ne dăm seama de starea mintală a cuiva în funcție de ceea ce spune. Tocmai de aceea apostolul Petru ne vrea oameni cu mintea sănătoasă: „Prea iubiților, aceasta este a doua epistolă pe care o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin înștiințări.” (2Petru 3\1) Mintea sănătoasă, nu numai că se trezește dar este înnoită de Duhul Sfânt. (Tit 3\5)
Teama apostolului Pavel pentru biserica din Corint era îndreptățită: „Dar mă tem că după cum șarpele a amăgit-o pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să se strice de la curăția și credincioșia care este față de Hristos.” (2Cor. 11\3) Dar înainte de a se strica gândurile, s-a stricat mintea: „...oameni aceștia se împotrivesc adevărului, ca uni ce sunt stricați la minte și osândiți în ce privește credința.” (2Tim. 3\8) Înainte de a se strica gândurile, s-a stricat mintea. Iar înainte de a se strica mintea, s-a stricat învățătura (hrana): „Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu cum fac cei mai mulți, ci vorbim cu inimă curată din partea lui Dumnezeu - ca înaintea lui Dumnezeu.” (2Cor. 2\17)
În concluzie: Sănătatea omului lăuntric (mintea) este tot atât de importantă, sau chiar mai importantă ca sănătatea omului din afară (trupul) Este bunul cel mai mai prețios. Din păcate mulți nu vor să o mai prețuiască. De aceea sunt mulți neputincioși, bolnavi și nu puțini dorm. ( O soră din biserica noastră se ruga permanent: ”Doamne ține-mi mintea cuminte”!
Dar e nevoie și de contribuția ta...
Fiți binecuvântați!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sunt acceptate doar comentariile legate de tema afișată, cât și cele care au un limbaj creștin.