În Evanghelia scrisă de Luca în capitolul 2 este descrisă o întâmplare reală din viața părinților celui care la vârsta de 12 ani este numit „băiatul Isus”. Această întâmplare - trecută foarte ușor cu vederea - se încheie cu cuvintele: „Dar ei n-au înțeles spusele Lui” (vers.50). Rămâne de văzut dacă noi le înțelegem sau nu, deoarece „aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră...” (1Cor.10/)
„Părinții lui Isus se duceau la templu în fiecare an la praznicul Paștilor”
O călătorie lungă și istovitoare de peste 100 km. Nu știm dacă s-a făcut pe jos, călare sau în car, potrivit cu posibilitățile vremii. Dar primul lucru scos în evidență este că la întoarcere spre casă „părinții n-au băgat de seamă” că băiatul Isus nu mai era cu ei... O călătorie de o zi fără Isus.
Din punct de vedere fizic este greu de înțeles această neglijență parentală. Să admitem totuși că au fost înșelați de „crezul personal”: „au crezut că este cu tovarășii lor de călătorie...”
Din punct de vedere spiritual lucrurile sunt mai simple și ușor de înțeles: „n-au băgat de seamă” sau din nebăgare de seamă (din neatenție)
Pericolul care trebuie accentuat este „nebăgarea de seamă” Și noi mergem la templu, și noi călătorim. Petru scria: „Vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători...”Suntem foarte religioși.Este foarte posibil să călătorești 10-20 de ani și să nu bagi de seamă că Dumnezeu nu este cu tine...? E posibil... O tragedie din punct de vedere spiritual.O călătorie eșuată care are nevoie de întoarcere în scopul căutării celui pierdut. Așa că apostolul Pavel este nevoit să ne atenționeze: „...umblați cu băgare de seamă...”(Efes.5/15)
Viața noastră se desfășoară într-o lume care pretinde că Dumnezeu este cu noi. În decembrie 1989 mii de oameni scandau în Piața Universității din București: „Dumnezeu este cu noi”, Dumnezeu este cu noi”. Să fi fost oare adevărat? Nu știu... Dar știu că nu trebuie să ne amăgim singuri. Așa că cel mai bine ar fi să-L lăsăm pe Dumnezeu să depună mărturie în acest sens ca și în cazul lui Ghedeon:
”Domnul este cu tine viteazule” Dumnezeu a promis evreilor că El va fi cu ei câtă vreme și ei vor dori același lucru. Altfel nu... Despre Domnu Isus s-a profețit că v-a purta nunele de „Emanuel” care înseamnă „Dumnezeu este cu noi” ca un semn al legământului dintre Dumnezeu și evrei. Însă legământul a fost rupt deoarece evreii au părăsit „izvorul apelor vii”, în acest caz la nașterea Mântuitorului i s-a schimbat numele în ”Isus”.
Nebăgarea de seamă a fost favorizată de un crez greșit.
„Au crezut că este cu tovarășii lor de călătorie, și au mers cale de o zi și L-au căutat printre rudele și cunoscuții lor, dar nu L-au găsit...” (vers 44,45a) Nefinalizat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sunt acceptate doar comentariile legate de tema afișată, cât și cele care au un limbaj creștin.