Punctul culminant al întâlnirii tuturor credincioșilor din toate timpurile, va fi nunta Fiului de Împărat. O nuntă care nu poate fi asemănată cu una ce a avut loc printre pământeni, chiar dacă a fost una împărătească.
Dar; este bine să stabilim ce este o nuntă?
Nunta este o ceremonie sacră, o sărbătoare la care este prezent un mire, o mireasă și însoțitorii (nuntașii). Nu există nuntă fără mire sau fără mireasă. De asemenea, nu există; nuntă fără nuntași. Au fost situații când unul din miri a renunțat de a veni la nuntă. În aceste condiții nunta s-a anulat.
Atunci când auzim că va fi o nuntă în Biserică, există în noi o curiozitate ce ne determină să întrebăm: Cine va fi mireasa, sau cine va fi mirele? Având în vedere nunta din veșnicii ce în puține cuvinte este descrisă pe paginile Bibliei, ne-am pus noi vreodată întrebarea mânați de aceeași curiozitate: Cine este Mirele, cine este Mireasa sau cine sunt nuntașii?
Din moment ce ni se spune că nunta va fi a Mielului. este foarte ușor să înțelegem că mirele va fi Domnul Isus - Fiul lui Dumnezeu. Se spune că Mireasa va fi biserica, adică totalitatea credincioșilor din perioada harului. În acest caz sfinții din Vechiul Testament unde se încadrează? Cine vor fi nuntașii? Nici într-un caz nu va fi o nuntă doar între Mire și Mireasă.
Câteva detalii despre nuntă le aflăm chiar de la Mire. El știe cel mai bine în ce mod se va desfășura procesiunea. În acest sens El a rostit una dintre cele mai frumoase pilde. Pilda nunții fiului de împărat. În ea găsim noțiuni ce cuprind trecutul, prezentul, dar și viitorul.
Foarte important:
La această nuntă au fost invitați două categorii de personal: Prima categorie au fost cei „poftiți”. Atunci când spunem că au fost poftiți se înțelege că a fost o categorie privilegiată primind o invitație specială. Au fost selectați, aleși și onorați să fie prezenți la această nuntă. Cu siguranță că cei aleși a fost poporul evreu. În încheierea pildei citim. „...mulți chemați, puțini aleși.” Cei aleși (evreii) au fost puțini deoarece „...Tu i-ai ales dintre toate semințiile pământului ca să faci din ei moștenirea Ta...”(1 Împ. 8/53) În ce privește alegerea ei au fost iubiți din pricina părinților lor. (rom. 11/28) Însă cei poftiți (aleșii) au refuzat să accepte invitația invocând că au alte priorități mai importante decât nunta: familia, proprietățile și afacerile. (Luca 14/18-20)
Din moment ce privilegiații au refuzat invitația de a fi prezenți la nuntă, împăratul a luat o decizie extremă poruncind robilor să aducă la nuntă pe toți cei vor găsi la răspântiile drumurilor. Acolo se găsesc de obicei cei nehotărâți care nu s-au decis în ce direcție să se îndrepte... Din această categorie fac parte cei care se considerau buni (evreii) cât și cei socotiți răi(neamurile). În acest mod odaia de nuntă (Împărăția terestă a lui Dumnezeu)s-a umplut. Împăratul a intrat personal în odaia de nuntă să-și vadă oaspeții.
Ne așteptam să ni se spună că a dorit să vadă mireasa (viitoarea noră) Dar nu. Este specificat clar: „Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții...” (Matei 22/11a) Numai că mireasa nu se găsea în odaia de nuntă printre nuntași, ci erau doar oaspeții (nuntașii) în așteptarea Mirelui și a Miresei.
Mireasa este plină de strălucire, poartă o haină țesută cu aur și este adusă (de Mire) înaintea Împăratului, urmată de fete (fecioare) conf.Ps.45/9-15)
Fecioare înțelepte care au așteptat cu candelele aprinse chiar dacă au adormit pentru că Mirele zăbovea. Au adormit cu undelemn (credință) în vase. Au sperat până în ultimul moment...Mai târziu au venit și alte fecioare pentu a însoți Mireasa la nuntă. Era prea târziu. „...dar lor Cuvîntul propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință (untdelemnul) la cei ce l-au auzit. Am jurat în mânia Mea că nu vor intra...”. Și n-au intrat. (conf.Evrei 4/2,3. Matei 25/12). Avertismentul rămîne valabil: „Va găsi Fiul omului credință pe pământ la venirea Sa?” Revenim...
Cine va fi Mireasa?
Ea este descrisă separat de nuntași (gloata cea mare pe care nu putea s-o numere nimeni) în Apocalipsa cap.14.1-5)
Ni se spune că provine din națiunea Israel - așa cum era de așteptat. Însă nu tot Israelul va fi Mireasa Mielului, ci doar un număr (1440000) Nu știu dacă numărul acesta este matematic sau este unul reprezentativ... Faptul că Mireasa provine din Israel justifică angajamentul de fidelitate, de credincioșie pe care Dumnezeu l-a făcut față de israel: „Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea mea nu se va muta de la tine”.(conf. Isaia 54/10)Și eu cred în credincioșia lui Dumnezeu pentru că El veghează asupra Cuvântului dat ca să-l împlinească. (Iremia 1/12)
Cei 144000 au fost pecetluiți (stabiliți sau rânduiți) după anumite criterii: Sunt verguri (neprihăniți), în gura lor nu s-a găsit minciună și nu s-au întinat cu femei (lumea)conf. Apoc.17/6). Partea cea mai frumoasă constă în faptul că urmează pe Miel oriunde merge El. Numai soția este în permanentă în prezența soțului. Care va destinul nuntașilor după încheierea procesiunii de nuntă? „Eu(Dumnezeu) voi locui și voi umbla în mijlocul lor, Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul meu”. Relația va fi: Tată-fii și fiice. „Eu vă voi Tată și voi îmi veți fi fii și fiice”. conf. 2Cor.6/16,18)
Părtăția va fi atât de sublimă încât „o bucurie veșnică ne va încununa capul, veselia și bucuria îi vor apuca, iardurerea și gemetele vor fugi”. (Isaia 35/10)
Pânâ atunci trebuie să credem că vom fi și noi printre fericiții chemați la ospățul nunții Mielului...
sâmbătă, 15 februarie 2020
duminică, 2 februarie 2020
Aur, argint, pietre scumpe, sau: lemn, fân și trestie?
Avertismentul dat de Dumnezeu prin apostolul Pavel se adresează cu precădere lucrătorilor. Biserica din Corint era divizată datorită unor afinități cu cei ce lucrau pe câmpul Evangheliei. Apostolul clarifică cum ar trebui priviți astfel de lucrători și care este relația lor cu biserica:
„Căci noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul..” (1Cor. 3/9) Fiecare lucrător este responsabil cum clădește (zidește), deoarece „proba focului” din „ziua Domnului” va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Este posibil ca în funcție de valoarea lucrării, zidarul să fie mântuit și răsplătit, sau mântuit dar fără răsplată. Și încă mântuit ca prin foc..
Cine sunt lucrătorii?
Sunt persoane care au avut parte de o chemare deosebită pentru o anumită slujbă. (Rom 12/7,8) Chemarea la o anumită slujbă implică și o carismă din partea lui Dumnezeu. În pilda talanților citim că au fost chemați 10 dintre robi pentru a primi talanți după puterea fiecăruia. Talanții au fost distribuiți în scopul edificării bisericii. Apostolul Pavel recomandă în acest sens: „Tot așa și voi fiindcă râvniți după darurile duhovnicești, să căutați să le aveți din belșug în vederea zidirii sufletești a Bisericii.” Lucrătorii care au primit „atestat” de lucru sunt chemați să construiască un nou Templu ce este Biserica lui Dumnezeu (conf. Efes.2/20,21) Zidăria se face pe temelia pusă de apostoli, iar zidarii au fost atenționați să fie cu băgare de seamă la „materialele” cu care lucrează. Ele sunt: aur, argint, pietre scumpe, și nu trebuie înlocuite cu lemn, fân sau trestie. În acest caz, edificiu și-ar pierde din valoare. La întâlnirea de pe munte cei prezenți au rămas surprinși de cele văzute, iar Petru a reacționat imediat: „Învățătorule este bine să stăm aici și să facem trei colibe. Nu știa ce spune...” (Luca 9/33) Chemarea lui Petru nu era să facă „colibe din fân”, ci era cu totul alta. Pe piatra scumpă (credința din inima lui) urma să fie zidită biserica lui Dumnezeu. Era „perla” pentru care Domnul Isus s-a rugat să nu se piardă atunci când va veni „cernerea” ucenicilor. Mai târziu el a numit-o credință de același preț (valoare) cu a noastră (2Petru 1/1) Deși a mărturisit că argint și aur n-are, el considera credința pe care a primit-o cu mult mai scumpă decât aurul pământesc, iar atunci când trece de proba „focului” va avea ca urmare lauda, slava și cinstea (răsplata) la arătarea lui Isus Hristos. (1Petru 1/7)
O armată de lucrători s-au perindat la această imensă construcție care este Biserica lui Dumnezeu. Nimeni nu știe cu exactitate ce anume a zidit fiecare lucrător. Numai Marele Arhitect va spune cum a fost evaluată lucrarea fiecăruia. Este foarte posibil ca mulți să rămână dezamăgiți de rezultate care vor fi aduse la cunoștința lucrătorilor în „ziua Domnului”. Din punct de vedere omenesc, toți consideră că lucrarea lor este una de valoare, dar rămâne ca „focul”, care este unitatea de măsură a lui Dumnezeu, să stabilească dacă a fost aur sau argint sau măcar pietre prețioase și n-o fi fost doar paie.
Dar cine sunt lucrătorii pe umerii cărora a fost pusă această responsabilitate? În cele ce urmează punem în contrast aurul, argintul și pietrele scumpe cu lemnul, fânul și trestia, și-i identificăm lucrătorii: Lista o găsim în epistola către Efeseni cap.4/11,12:
„Și El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.”
Ordinea este bine stabilită. Întâi apostolii.
Ei sunt urmașii celor 12 apostoli care au pus temelia. Sunt ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Misiunea lor este una dificilă deoarece trebuie să ducă Evanghelia până la marginile pământului, în cele mai întunecate colțuri ale lumii. Când misiunea lor va fi încheiată va veni sfârșitul. (conf. Matei 24/14) Ei sunt meșterii care lucrează în „munți” pentru a ciopli pietrele ce urmează să fie puse în zidurile noului Templu. O lucrare de o asemenea anvergură cu siguranță s-ar ridica la valoarea aurului. Dar cu condiția să fi rămas în munți și nu cumva să fi coborât, sau poate nici n-au urcat, ci s-au localizat în bisericile mari din Canada sau Australia. Aici se simt cel mai bine. Confortul este asigurat... Transmisiile sunt live, iar predicile sunt în fața camerelor. În biserică sunt acompaniați cu: „Aleluia și Osana” de publicul încântat de prezența acestor „apostoli nespuși de aleși”. Deși nu seamănă cu predecesorii lor, au totuși statutul de „trimiși a lui Dumnezeu”. Cât privește mântuirea lor ea este posibilă, dar nu știm ce va fi cu răsplata...
A doua categorie de lucrători sunt prorocii.
„Căci noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul..” (1Cor. 3/9) Fiecare lucrător este responsabil cum clădește (zidește), deoarece „proba focului” din „ziua Domnului” va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Este posibil ca în funcție de valoarea lucrării, zidarul să fie mântuit și răsplătit, sau mântuit dar fără răsplată. Și încă mântuit ca prin foc..
Cine sunt lucrătorii?
Sunt persoane care au avut parte de o chemare deosebită pentru o anumită slujbă. (Rom 12/7,8) Chemarea la o anumită slujbă implică și o carismă din partea lui Dumnezeu. În pilda talanților citim că au fost chemați 10 dintre robi pentru a primi talanți după puterea fiecăruia. Talanții au fost distribuiți în scopul edificării bisericii. Apostolul Pavel recomandă în acest sens: „Tot așa și voi fiindcă râvniți după darurile duhovnicești, să căutați să le aveți din belșug în vederea zidirii sufletești a Bisericii.” Lucrătorii care au primit „atestat” de lucru sunt chemați să construiască un nou Templu ce este Biserica lui Dumnezeu (conf. Efes.2/20,21) Zidăria se face pe temelia pusă de apostoli, iar zidarii au fost atenționați să fie cu băgare de seamă la „materialele” cu care lucrează. Ele sunt: aur, argint, pietre scumpe, și nu trebuie înlocuite cu lemn, fân sau trestie. În acest caz, edificiu și-ar pierde din valoare. La întâlnirea de pe munte cei prezenți au rămas surprinși de cele văzute, iar Petru a reacționat imediat: „Învățătorule este bine să stăm aici și să facem trei colibe. Nu știa ce spune...” (Luca 9/33) Chemarea lui Petru nu era să facă „colibe din fân”, ci era cu totul alta. Pe piatra scumpă (credința din inima lui) urma să fie zidită biserica lui Dumnezeu. Era „perla” pentru care Domnul Isus s-a rugat să nu se piardă atunci când va veni „cernerea” ucenicilor. Mai târziu el a numit-o credință de același preț (valoare) cu a noastră (2Petru 1/1) Deși a mărturisit că argint și aur n-are, el considera credința pe care a primit-o cu mult mai scumpă decât aurul pământesc, iar atunci când trece de proba „focului” va avea ca urmare lauda, slava și cinstea (răsplata) la arătarea lui Isus Hristos. (1Petru 1/7)
O armată de lucrători s-au perindat la această imensă construcție care este Biserica lui Dumnezeu. Nimeni nu știe cu exactitate ce anume a zidit fiecare lucrător. Numai Marele Arhitect va spune cum a fost evaluată lucrarea fiecăruia. Este foarte posibil ca mulți să rămână dezamăgiți de rezultate care vor fi aduse la cunoștința lucrătorilor în „ziua Domnului”. Din punct de vedere omenesc, toți consideră că lucrarea lor este una de valoare, dar rămâne ca „focul”, care este unitatea de măsură a lui Dumnezeu, să stabilească dacă a fost aur sau argint sau măcar pietre prețioase și n-o fi fost doar paie.
Dar cine sunt lucrătorii pe umerii cărora a fost pusă această responsabilitate? În cele ce urmează punem în contrast aurul, argintul și pietrele scumpe cu lemnul, fânul și trestia, și-i identificăm lucrătorii: Lista o găsim în epistola către Efeseni cap.4/11,12:
„Și El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.”
Ordinea este bine stabilită. Întâi apostolii.
Ei sunt urmașii celor 12 apostoli care au pus temelia. Sunt ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Misiunea lor este una dificilă deoarece trebuie să ducă Evanghelia până la marginile pământului, în cele mai întunecate colțuri ale lumii. Când misiunea lor va fi încheiată va veni sfârșitul. (conf. Matei 24/14) Ei sunt meșterii care lucrează în „munți” pentru a ciopli pietrele ce urmează să fie puse în zidurile noului Templu. O lucrare de o asemenea anvergură cu siguranță s-ar ridica la valoarea aurului. Dar cu condiția să fi rămas în munți și nu cumva să fi coborât, sau poate nici n-au urcat, ci s-au localizat în bisericile mari din Canada sau Australia. Aici se simt cel mai bine. Confortul este asigurat... Transmisiile sunt live, iar predicile sunt în fața camerelor. În biserică sunt acompaniați cu: „Aleluia și Osana” de publicul încântat de prezența acestor „apostoli nespuși de aleși”. Deși nu seamănă cu predecesorii lor, au totuși statutul de „trimiși a lui Dumnezeu”. Cât privește mântuirea lor ea este posibilă, dar nu știm ce va fi cu răsplata...
A doua categorie de lucrători sunt prorocii.
„...cine prorocește zidește sufletește biserica.” (1Cor.14/4b)
Sunt slujitori care stau la sfatul lui Dumnezeu (Ieremia 23/22) să preia mesajele pentru a le transmite mai departe. De pe turnul de veghe de unde sunt poziționați pot „vedea” ușor dacă zidul este drept sau dacă „inamicul” se apropie să facă o spărtură în zid. Lucrătorii care au refăcut templul de la Ierusalim sub coordonarea lui Neemia cu o mână zideau, iar cu cealaltă țineau sabia. Doar în felul acesta zidirea era posibilă. Pentru o asemenea lucrare prețioasă de valoarea argintului sau pietrelor prețioase este asigurată mântuirea și răsplata. Dar dacă în loc să zidești mai mult ai dărâmat ce au zidit alții? Dar dacă ai amestecat „paiele cu grâul”? Dar dacă ai făcut din slujba de proroc o afacere profitabilă asemănătoare cu cea a lui Balaam, te mai poți aștepta la răsplată? Ce mai rămâne în urma unor paie arse de foc?
A treia categorie de lucrători sunt evangheliștii.
Slujitori în mâinile cărora a fost încredințată Evanghelia. Nu le este rușine să o vestească fiindcă ea e puterea lui Dumnezeu. Sunt crainicii Împărăției. Misiunea lor este una dificilă deoarece sunt în căutarea sufletelor pierdute.. Lucrarea la care sunt chemați este asemănătoare cu cea a apostolilor, numai câmpul de slujire nu este atât de larg. Chemarea este aceeași. Sunt „...trimiși și împuterniciți, să îndemne , împăcați-vă cu Dumnezeu.” (2Cor. 5/20) Ei sunt semănătorii care aruncă sămânța bună. Au fost trimiși să aducă multă roadă și roada lor trebuie să rămână. Plugarul trebuie să muncească înainte de a strânge rodul. Dacă lucrarea a fost făcută cu râvnă curată vor primi o răsplată. Stăpânul este drept și nu va uita osteneala nimănui. Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei: „Caută să te înfățișezi ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului.”(2Tim 2/15) Dar dacă... interesul a fost altul decât extinderea Împărăției lui Dumnezeu în lume? Dacă ai predicat Evanghelia din slavă deșartă sau din dorința de câștig? Ai avut în vedere îndemnul: „Fără plată ați primit, fără plată să dați?” Dacă n-ai ținut seama de el deja ți-ai luat răsplata.
Penultima categorie sunt păstorii.
Ei sunt ispravnici credincioși și înțelepți ce au fost puși peste ceata slugilor să le dea hrana la vremea potrivită. Misiunea lor este (sau ar trebui să fie) una responsabilă. Ei au datoria să vegheze asupra turmei în ceea ce privește nevoile spirituale cât și în ceea ce privește integritatea. Sunt responsabili de pierderea oilor. În caz de pierdere, grija lor este să o caute și să o aducă înapoi. În situația în care nu este un păstor plătit (funcționar public) el nu va fugi la venirea „lupului”, ci își va apăra turma. Să ne reamintim de gladiatorul Pavel care s-a luptat cu fiarele din Efes. Dacă își va îndeplini cu bine misiunea încredințată „...când se va arăta Păstorul cel mare vor căpăta cununa (răsplata) care nu se poate vesteji.” pentru că au clădit : aur, argint și pietre scumpe. Dar dacă turma a fost păstorită doar pentru un câștig mârșav? (1Petru 5/2) Dar dacă cele slabe n-au fost întărite, iar cea bolnavă n-a fost vindecată? Dar dacă cea rănită n-a fost legată, iar cea rătăcită n-a fost căutată și adusă înapoi? Dar dacă au fost stăpânite cu asuprire și asprime ca pe unele care au căzut la împărțeală? Mântuirea este posibilă, dar te mai poți aștepta la cununa care nu se va vesteji (răsplată)?
Ultima categorie de lucrători: învățătorii.
Menirea lor este de a continua lucrarea Marelui Învățător venit de sus. Fiind binecuvântați cu un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoaștere, ei sunt chemați să deslușească tainele Împărăției lui Dumnezeu și să le facă accesibile fiecărui muritor legându-i inima de cer. Dacă evangheliștii vorbesc oamenilor despre Împărăția lui Dumnezeu, învățătorii vorbesc despre ce este în Împărăția lui Dumnezeu. Evangheliștii slujesc afară, învățătorii slujesc înăuntru. Dacă au predicat Evanghelia cu gând curat pentru mântuirea celor din jur, pentru slujba făcută vor fi răsplătiți. Vor fi chemați să intre în bucuria Stăpânului lor. O bucurie (răsplată) veșnică le va încununa capul. Dar dacă Evanghelia a fost propovăduită din duh de ceartă sau din slavă deșartă? Dar dacă predicarea Evangheliei a însemnat doar luptă de sectarism? Și dacă prin predicare ai stricat Cuvântul, atunci vei fi numit mic în Împărăția lui Dumnezeu , (Matei 5/19) deși vei fi mântuit, dar fără răsplată. Ai fi putut să auzi: vino slugă bună și credincioasă și primește și tu cârmuirea a zece cetăți. Aceasta ar presupune o poziție privilegiată în comparație cu alții. Dar vei fi „chemat cel mai mic ” (neînsemnat) în Împărăția lui Dumnezeu.
Este foarte posibil să nu te regăsești pe lista lucrătorilor, dar susții lucrarea lui Dumnezeu „din umbră.” Cu siguranță că o poți face cu post și rugăciune. Pentru aceasta vei fi și tu răsplătit dar cu condiția ca atunci când te rogi să nu fii ca fățarnicii care fac rugăciuni doar pentru a fi văzuți de alții - și-au luat răsplata. „Ci tu când te rogi rogi intră în odăița ta, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău care este în ascuns îți va răsplăti.” Matei 5/5,6) Când postești să nu ai o înfățișare posomorâtă ca fățarnicii care își sluțesc fețele ca să arate oamenilor că postesc - „...și-au luat răsplata.” (Matei 5/16) Poate susții lucrarea lui Dumnezeu prin dărnicie. Este bine, dar nu suna din trâmbiță ca fățarnicii în biserică și pe uliță. Ți-ai pierdut răsplata. (Matei 6/2)
Da, este posibilă mântuirea (izbăvirea ) de judecata de apoi, dar fără răsplată...
Un lucru este cert: pentru orice lucrare la care ți-ai luat răsplata aici pe pământ (fie că e de ordin moral sau material) nu te mai aștepta la alta în Împărăția lui Dumnezeu. Dar să recapitulăm ce înseamnă răsplată.
- laudă, slavă și cinste va veni peste oricine face binele. (Rom. 2/10, Iacov 1/7, 2Tim. 2/10 )
- bucurie veșnică (Isaia 35/10)
- cunună de slavă care nu se vestejește (1Petru 5/4)
- cârmuirea cetăților (poziție privilegiată în raport cu alții Luca 19/17)
- strălucirea diferită a trupurilor cerești (1Cor. 15/40,41)
Mântuit și răsplătit, mântuit fără răsplată și mântuit ca „prin foc”. Ce înseamnă acest mod de mântuire? Este mântuirea „cu greutate” sau cu anevoie. Suntem atenționați că până și cel neprihănit va scăpa cu greu. ( conf.1Petru 4/18)
Ce va fi cu tine când mântuirea va fi pe „pe muchie”? Va fi necesară intervenția de mijlocire a unui înger care să pledeze în favoarea ta? „Dar dacă se găsește un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care au vestit omului calea pe care s-o urmeze, Dumnezeu se îndură de el... (Iov 33/23)
Așadar, este absolut necesar ca fiecare lucrător să fie responsabil ca la încheierea lucrului să poată spune ca și Pavel:
„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, mă așteaptă cununa, pe care mi-o va da Domnul în ziua aceea. Și nu numai mie, ci tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. (1Tim. 4/7,8)
Concluzie finală: Fiecare lucrător este un ispravnic. Un bun ispravnic, sau... unul care a risipit averea Stăpânului său. Încolo ce se cere de la ispravnici?
„... fiecare să fie găsit credincios în lucru încredințat lui.” (1Cor. 4/2)
Fiți binecuvântați!
A treia categorie de lucrători sunt evangheliștii.
Slujitori în mâinile cărora a fost încredințată Evanghelia. Nu le este rușine să o vestească fiindcă ea e puterea lui Dumnezeu. Sunt crainicii Împărăției. Misiunea lor este una dificilă deoarece sunt în căutarea sufletelor pierdute.. Lucrarea la care sunt chemați este asemănătoare cu cea a apostolilor, numai câmpul de slujire nu este atât de larg. Chemarea este aceeași. Sunt „...trimiși și împuterniciți, să îndemne , împăcați-vă cu Dumnezeu.” (2Cor. 5/20) Ei sunt semănătorii care aruncă sămânța bună. Au fost trimiși să aducă multă roadă și roada lor trebuie să rămână. Plugarul trebuie să muncească înainte de a strânge rodul. Dacă lucrarea a fost făcută cu râvnă curată vor primi o răsplată. Stăpânul este drept și nu va uita osteneala nimănui. Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei: „Caută să te înfățișezi ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului.”(2Tim 2/15) Dar dacă... interesul a fost altul decât extinderea Împărăției lui Dumnezeu în lume? Dacă ai predicat Evanghelia din slavă deșartă sau din dorința de câștig? Ai avut în vedere îndemnul: „Fără plată ați primit, fără plată să dați?” Dacă n-ai ținut seama de el deja ți-ai luat răsplata.
Penultima categorie sunt păstorii.
Ei sunt ispravnici credincioși și înțelepți ce au fost puși peste ceata slugilor să le dea hrana la vremea potrivită. Misiunea lor este (sau ar trebui să fie) una responsabilă. Ei au datoria să vegheze asupra turmei în ceea ce privește nevoile spirituale cât și în ceea ce privește integritatea. Sunt responsabili de pierderea oilor. În caz de pierdere, grija lor este să o caute și să o aducă înapoi. În situația în care nu este un păstor plătit (funcționar public) el nu va fugi la venirea „lupului”, ci își va apăra turma. Să ne reamintim de gladiatorul Pavel care s-a luptat cu fiarele din Efes. Dacă își va îndeplini cu bine misiunea încredințată „...când se va arăta Păstorul cel mare vor căpăta cununa (răsplata) care nu se poate vesteji.” pentru că au clădit : aur, argint și pietre scumpe. Dar dacă turma a fost păstorită doar pentru un câștig mârșav? (1Petru 5/2) Dar dacă cele slabe n-au fost întărite, iar cea bolnavă n-a fost vindecată? Dar dacă cea rănită n-a fost legată, iar cea rătăcită n-a fost căutată și adusă înapoi? Dar dacă au fost stăpânite cu asuprire și asprime ca pe unele care au căzut la împărțeală? Mântuirea este posibilă, dar te mai poți aștepta la cununa care nu se va vesteji (răsplată)?
Ultima categorie de lucrători: învățătorii.
Menirea lor este de a continua lucrarea Marelui Învățător venit de sus. Fiind binecuvântați cu un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoaștere, ei sunt chemați să deslușească tainele Împărăției lui Dumnezeu și să le facă accesibile fiecărui muritor legându-i inima de cer. Dacă evangheliștii vorbesc oamenilor despre Împărăția lui Dumnezeu, învățătorii vorbesc despre ce este în Împărăția lui Dumnezeu. Evangheliștii slujesc afară, învățătorii slujesc înăuntru. Dacă au predicat Evanghelia cu gând curat pentru mântuirea celor din jur, pentru slujba făcută vor fi răsplătiți. Vor fi chemați să intre în bucuria Stăpânului lor. O bucurie (răsplată) veșnică le va încununa capul. Dar dacă Evanghelia a fost propovăduită din duh de ceartă sau din slavă deșartă? Dar dacă predicarea Evangheliei a însemnat doar luptă de sectarism? Și dacă prin predicare ai stricat Cuvântul, atunci vei fi numit mic în Împărăția lui Dumnezeu , (Matei 5/19) deși vei fi mântuit, dar fără răsplată. Ai fi putut să auzi: vino slugă bună și credincioasă și primește și tu cârmuirea a zece cetăți. Aceasta ar presupune o poziție privilegiată în comparație cu alții. Dar vei fi „chemat cel mai mic ” (neînsemnat) în Împărăția lui Dumnezeu.
Este foarte posibil să nu te regăsești pe lista lucrătorilor, dar susții lucrarea lui Dumnezeu „din umbră.” Cu siguranță că o poți face cu post și rugăciune. Pentru aceasta vei fi și tu răsplătit dar cu condiția ca atunci când te rogi să nu fii ca fățarnicii care fac rugăciuni doar pentru a fi văzuți de alții - și-au luat răsplata. „Ci tu când te rogi rogi intră în odăița ta, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău care este în ascuns îți va răsplăti.” Matei 5/5,6) Când postești să nu ai o înfățișare posomorâtă ca fățarnicii care își sluțesc fețele ca să arate oamenilor că postesc - „...și-au luat răsplata.” (Matei 5/16) Poate susții lucrarea lui Dumnezeu prin dărnicie. Este bine, dar nu suna din trâmbiță ca fățarnicii în biserică și pe uliță. Ți-ai pierdut răsplata. (Matei 6/2)
Da, este posibilă mântuirea (izbăvirea ) de judecata de apoi, dar fără răsplată...
Un lucru este cert: pentru orice lucrare la care ți-ai luat răsplata aici pe pământ (fie că e de ordin moral sau material) nu te mai aștepta la alta în Împărăția lui Dumnezeu. Dar să recapitulăm ce înseamnă răsplată.
- laudă, slavă și cinste va veni peste oricine face binele. (Rom. 2/10, Iacov 1/7, 2Tim. 2/10 )
- bucurie veșnică (Isaia 35/10)
- cunună de slavă care nu se vestejește (1Petru 5/4)
- cârmuirea cetăților (poziție privilegiată în raport cu alții Luca 19/17)
- strălucirea diferită a trupurilor cerești (1Cor. 15/40,41)
Mântuit și răsplătit, mântuit fără răsplată și mântuit ca „prin foc”. Ce înseamnă acest mod de mântuire? Este mântuirea „cu greutate” sau cu anevoie. Suntem atenționați că până și cel neprihănit va scăpa cu greu. ( conf.1Petru 4/18)
Ce va fi cu tine când mântuirea va fi pe „pe muchie”? Va fi necesară intervenția de mijlocire a unui înger care să pledeze în favoarea ta? „Dar dacă se găsește un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care au vestit omului calea pe care s-o urmeze, Dumnezeu se îndură de el... (Iov 33/23)
Așadar, este absolut necesar ca fiecare lucrător să fie responsabil ca la încheierea lucrului să poată spune ca și Pavel:
„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, mă așteaptă cununa, pe care mi-o va da Domnul în ziua aceea. Și nu numai mie, ci tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. (1Tim. 4/7,8)
Concluzie finală: Fiecare lucrător este un ispravnic. Un bun ispravnic, sau... unul care a risipit averea Stăpânului său. Încolo ce se cere de la ispravnici?
„... fiecare să fie găsit credincios în lucru încredințat lui.” (1Cor. 4/2)
Fiți binecuvântați!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)