Evrei 6/6... totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși...

   Epistola „către Evrei” are în  capitolul 6 un verset deosebit de discutat. O categorie de creștini care au urcat câteva „trepte” și care totuși au căzut... dar fiind cu neputință să fie înnoiți iarăși.
Întrebările care se ridică de regulă sunt următoarele:
1) Cine sunt cei căzuți?
2) De ce au căzut?
3) De ce nu pot fi înnoiți iarăși?
4) Ce înseamnă „ei răstignesc din nou pentru ei pe Fiul Lui Dumnezeu”?
Dezbaterile se sfârșesc cu diferite interpretări fără să se țină cont că „înțelegerea”este simplă și la îndemâna fiecăruia.

În primul rând trebuie să ținem cont că epistola este adresată evreilor, „către Evrei”. Un asemenea amănunt este foarte important...
Așadar avem în discuție evrei care au trecut de la „iudaism” la „creștinism. 
Însă datorită „ploilor, a șuvoaielor și a vânturilor” de învățătură (Efes.4/14) prevestite de Domnul Isus, (Matei 7/25) „casa fără temelie (1Cor.3/11) zidită  pe nisip” a început să se „prăbușească”
La început a apărut o „fisură” numită: Neîncrederea.
Un mare aport la această „fisură” ce punea în pericol prăbușirea casei au avut-o proorocii mincinoși de care apostolul Petru îi avertizează pe evrei în a doua sa epistolă:
„În norod s-au ridicat prooroci mincinoși cum între voi vor fi învățători mincinoși , care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare , se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat...”(2Petru 2/1)
Ce prooroceau acești prooroci? Care era învătura acestor învățători falși?
„Nu există mântuire dacă se renunță la „obiceiul lui Moise” (conf. Fapte 15/1)
Era greu să pui la îndoială proorociile - deși erau mincinoase - a acestor prooroci,deoarece începeau ca și-n vremea de acum cu: „Așa vorbește Domnul...”

Autorul epistolei „către Evrei” nevoit să- i îmbărbăteze pe evrei, și-i îndeamnă să „dreagă” această fisură ce punea în pericol „casa”:
„Să nu vă părăți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire”
„Cel neprihănit va trăi prin credință, dar dacă dă înapoi...”??? (Evrei 10/35,38)
„Casa lui Dumnezeu suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm.(Evrei 3/6)

Pe fondul lipsei de încredere cauzată de curentul de învățătură falsă, pasul următor spre „prăbușire” (cădere) a fost părăsirea Adunării de la Ierusalim de către parte din evreii convertiți la creștinism și întoarcerea lor la sinagogă.
Așa că autorul epistolei este nevoit să scrie:
„Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm, unii pe alții...”(Evrei10/25)
Deci, nu este vorba de lipsă de la adunare  - așa cum se predică - ci în discuție este părăsirea, care înseamnă: abandonare definitivă a adunării.
În urma abandonului și întorși la principiile vechi testamentale, ei au început să păcătuiască cu voia în baza jertfelor pentru ispășirea păcatelor...
Așa că în vers. 26 din cap. 10 citim: „Dacă păcătuim cu voia dupăce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici o jertfe pentru păcate.”
De ce?
Deoarece în Ioan 2/2 citim: „El (Domnul Isus) este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre” (singura jertfa ramasă valabilă)

Continuand acest itinerar, căderea a fost iminentă, iar „prăbușirea casei” a fost mare...
Deoarece s-a ajuns la: „Călcarea în picioare a Fiului lui Dumnezeu, pângărirea sângelui legământului cu care au fost sfințiți și la batjocorirea Duhului harului” (Evrei 10/29)

1) Deci cine sunt cei ce au căzut?
 Evreii care s-au întors iarăși la „iudaism” (conf. Gal. 2/16, 18/21)

2) De unde au căzut?
Gal. 5/4: „Voi care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos, ați căzut din har.”
Foarte important: Căderea s-a făcut „din har” înapoi la „lege” .

3) De ce este cu neputință să fie înoiți iarăși?
a) Deoarece mântuirea este imposibilă fără harul Domnului Isus (conf. Fapte 15/11, Efes. 2/8)
 Însă, este posibilă înnoirea (sau reînnoirea după caz) doar a celor  ce rămân în harul Domnului Isus.
b)Nu pot fi înnoiți iarăși deoarece cel care produce înnoirea este Duhul Sfânt. (Tit 3/5)
Recitind cu atenție vers. 29 din 10 Evrei, constatăm că: renunțând la hrul Domnului Isus înseamnă batjocorirea Duhului Sfânt - Duhul harului
Așadar, creștinul intră în coflict cu cel ce este sursa înnoirii, adică Duhul Sfânt.

4) Dar ce înseamnă răstignesc din nou” pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu?
Renunțarea la mântuire prin harul Domnului Isus - după ce ai primit cunoștința adevărului - înseamnă anularea „pentru ei” a jertfei, moartea și învierea Lui, triumfătoare.
El rămânând „pentru ei” același Hristos batjocorit de pe cruce și nimic mai mult...

Apostolul Iuda vede și el pericolul.
Ce s-a lucrat și s-a zidit ani de zile, urma să se ruineze datorită „ vânturilor” puternice care s-au năpăstiut asupra „casei” și trimite semnale de avertizare în zonă:
Să  continue lupta pentru credință, deoarece s-au strecurat unii oameni neevlavioși care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru și tăgăduiesc pe singurul Stăpân și Domn Isus Hristos.

Ruptura era deja produsă.
„Mustrați  pe cei ce se despart de voi” (Iuda 22)

Pe cei rămași în viață printre ruine apostolul îi îmbărbătează să reclădească (rezidească) din nou:
„Dar voi preaiubiților zidiți-vă sufletește pe credința voastră prea sfântă, rugați-vă prin Duhul Sfânt, tineți-vă în dragostea lui Dumnezeu și așteptați îndurarea Domnului Isus pentru viața veșnică”...


Fiți binecuvăntați!

,,Sabatul” nou testamental

    Un subiect amplu discutat in mediul creștin, dar mai ales confesional, este cel privitor la Sabat. Tema de față nu încearcă să clarifice lucrurile (deoarece aceasta nu se va putea face niciodată) ci doar scoate în evidență câteva idei generale privitor la Sabat.
Dar pentru a discuta acest subiect este nevoie să stabilim:
Ce înseamnă Sabat?
În Gen. cap.2/2,3 citim: „În ziua a șaptea Dumnezeu și-a sfârșit lucrarea și  s-a odihnit de toată lucrarea Lui  pe care o zidise și o făcuse.”                                                                          
Așadar, „Sabat” înseamnă odihnă sau repaus după o perioadă de lucru. Mai mult decât atât Dumnezeu a sfințit această zi, adică a pus-o deoparte fiind o zi distinctă de celelalte zile. Deși Dumnezeu s-a odihnit în mod simbolic ca o lecție pentru generațiile de oameni cărora urma să li se impună să respecte această zi, Sabatul a devenit o regulă generală obligatoriu pentru evrei (poporul lui Dumnezeu) si a fost introdusă in cele 10 porunci (decalog) date prin Moise pe muntele Sinai.
Încălcarea acestei porunci era pedepsită cu moartea.
Deci: În ziua de Sabat se intrerupea orice activitate de orice fel si se intra intr-o zi de repaus sau odihnă trupească.

Foarte important:
Sabatul vechi testamental și-a avut rostul și menirea doar in vechiul testament, deoarece accentul  era pus pe bunăstare materială, sănătate fizică, hrană din belsug si odihnă trupească.

In acest sens citim in Isaia cap. 1/19a:
,,De veți voi si veți asculta, veți mănca cele mai bune roade ale țării...``
Iar in Deut. cap. 28/1-14 citim lista cu binecuvântările promise de Dumnezeu in urma ascultarii poporului, toate legate de bunăstare materială

Venirea Domnului Isus avea să schimbe complet lucrurile și-n privința aceasta deoarece El s-a angajat că va face toate lucrurile noi (Apoc 21/5)
Sabatul a luat o formă complet nouă (înoirea tuturor lucrurilor) diferită de cea din Vechiul Testament. Dacă cel din vechiul testament avea in vedere odihna trupească,  Sabatul nou testamental are in vedere ,,odihna sufletească``
Cea mai frumoasă invitație pentru fiecare muritor de a fi părtaș la această odihnă (Sabat) o găsim in Matei 11/28 si este facută de Domnul Isus:
 ,,Veniți la Mine toți cei trudiți si împovorați si eu vă voi da odihnă... pentru sufletele voastre`` (și nu pentru trup)

Motivat de această schimbare radicală apostolul Pavel scrie evreilor și le aduce vestea bună precum  că Dumnezeu a rânduit o altă zi ( - în locul căreia? - în locul Sabatului vechi testamental) - o zi numită ,,Astăzi`` (Evrei 4/7) Pentru un creștin fiecare zi este un ,,Astăzi`` pe care Pavel o numește ,,Ziua Mântuirii`` (2Cor.6/2)
Așadar, ,,Sabatul`` nou testamental care aduce odihnă pentru sufletele noastre nu se limitează la o zi din săptămână, ci are continuitate zilnică si va culmina cu Sabatul veșnic deoarece in Apoc 14/13 citim: ,,Ferice de acum de morții care mor in Domnul...pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor.

Pentru unii Sabatul vechi testamental este ținut cu strictețe si-n ziua de astăzi.
Poate nu este condamnabil, dar nu s-a înțeles că „Sabatul” nou testamental (odihnă sufletească) este mult mai important decât de Sabatul vechi testamental (odihnă trupească)?

Pavel este surprins  că evreii care locuiau în Galatia aveau la baza credinței lor principii vechi testamentale promovate de unii învațători mincinoși și este nevoit sa le scrie:                                 ,,Dar acum odată ce ați cunoscut pe Dumnezeu sau mai bine zis ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase cărora vreți să vă supuneți în nou?``
Voi păziți zile, luni, vremi și ani.
Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba. (Gal. 4/9, 10, 11)
,,Căci dacă zidesc iarăși lucrurile pe care le-am stricat mă arăt ca un călcător de lege.`` (Gal. 2/18)

Și pentru că evreii aveau tendința de a se întoarce în mod ușuratic la „lege”, Pavel continuă:
,,O galateni nechibzuiți: Cine va fermecat pe voi?
Voi care vreți să fiți socotiți neprihaniți prin lege, v-ați despărțit de Hristos - ați căzut din har (Gal. 3/1, 5/4)

Confesional vorbind (evitând să-i pronunțăm numele) pentru unii respectarea Sabatului vechi testamental este mult mai importantă decât o viață de sfințenie. Mai mult decât atât, toată literatura acestei organizații este centrată pe ,,Viață și sănătate``  în acest sens mii de tractate și cărți fiind puse în circulație care te învață cum să ai o dietă potrivită pentru o viață sănătoasă.Totul pentru trup...

(Cu ani în urmă am participat la o Evanghelizare într-o astfel de comunitate. Vreme de un ceas, evanghelistul s-a străduit să aducă argumente și să explice cât de important este respectarea Sabatului. Am plecat dezamăgit.. Nimic despre mântuire, despre iertare, despre împăcarea omului cu Dumnezeu prin pocăință.. Nimic...)
 Un ceas pierdut si o Evanghelizare risipită cu principii vechi testamentale care nu interesa pe nimeni).

Ziua de sambătă este zeificată în cel mai adevărat sens al cuvântului, tot așa cum păgânii zeificau Ziua Soarelui.

(Am cunoscut un creștin care „respecta” cu strictețe această zi. Odată cu apusul soarelui înceta cu desăvârșire orice activitate... După ceva vreme o doamnă din aceeași comunitate  cu el îmi spune în mod neașteptat că a intrat în relații extraconjugale cu o altă femeie.. A divorțat de soție și este în combinaj...
Am folosit momentul și am întrebat-o: În acestă situație mai „ține” Sabatul?
,,Vai de mine!” raspunde ea, este porunca Domnului din decalog, cum să n-o țină?
Am continuat: Dar să nu preacurvești nu-i tot porunca Domnului???.... tot din decalog...)

Este adevărat că Domnul Isus n-a vorbit nimic despre desființarea Sabatului, dar a rămas surspins de fanatismul fariseilor pătimași de a respecta această zi, în comparație  cu alte cerințe divine pe care ei le nescocoteau... Așa că a fost nevoit să spună: ,,Sabatul a fost făcut pentru om si nu omul pentru Sabat`` Adică omul este stăpân peste o anumită zi si el trebuie să o folosească cu rost pentru a fi plăcută lui Dumnezeu și nu o zi să-l stăpânească pe om - deoarece fiecare este rob lucrului de care este stăpânit.

Sabatul vechi testamental a fost un „jug” greu de care evreii au mărturisit că nici ei și nici părinții lor nu l-au putut purta. (Fapte 15/10,11) iar apostolul Pavel chemat să proclame „slobozenia” de sub robia legii, scrie romanilor: Unul socotește o zi mai pe sus decât alta, pentru altul toate zilele sunt la fel (Rom.14/5) - și așa trebuie să fie...

 Concluzie finală:
Dacă Sabatul vechi testamental avea în vedere odihnă trupească, ,,Sabatul” nou testamental are în vedere odihnă sufletească care va avea ca sfârșit viața veșnică ce o vor primi toți cei ce prin stăruință în bine caută slava, cinstea si nemurirea.(Rom. 2/7)

Evrei 4/11: ,,Să ne grăbim  să intrăm în odihna Lui fiindcă cine intră în această odihnă (Sabat) se odihnește si el de lucrările lui (spirituale) - cum s-a odihnit și Dumnezeu de ale Sale...